Rezistivitatea solului | Blog

            Conform definiției și a percepției generale, solul poate fi considerat partea solidă a globului terestru, alcătuită dintr-un amestec de granule minerale provenite din dezagregarea rocilor și din alte componente organice. Această definiție se extinde și asupra apelor care acoperă scoarța solidă a globului.

În ceea ce privește noțiunea de sol, în zona de interes a instalațiilor de legare la pământ, această noțiune se referă la straturile în care sunt introduși electrozii prizelor de pământ și este, de regulă, înlocuită cu termenul "pământ".

Este esențial de știut, în contextul acestei discuții, faptul că există anumite condiții în care curentul electric se disipează în sol:

• Atunci când apar defecte de izolație față de pământ în rețelele electrice;
• În cazul transportului de energie electrică dar și în cazul semnalelor de telecomunicații care presupun folosirea pământului cu rol de conductor de întoarcere;
• Atunci când există nesimetrii esențiale în circuitele rețelelor electrice de curent alternativ cu punctele neutre conectate la pământ;
• Atunci când au loc descărcări atmosferice prin obiecte aflate în contact cu pământul;
• În situațiile utilizării sistemelor de protecție anticorozivă activă folosind surse de curent, electrozi de sacrificiu, etc.

În momentul în care curentul electric circulă prin pământ, răspândirea acestuia prin electrozii aflați în contact cu pământul este condiționată de rezistența pământului din proximitatea acestora, până în zona de potențial nul. În apropierea electrozilor efectul magnetic al curentului alternativ devine neesențial, ca urmare se consideră comportarea curentului alternativ asemănătoare cu aceea a curentului continuu.

Rezistențele de dispersie a curentului în pământ sunt dependente de rezistivitatea solului ρ, acesta fiind considerat un factor de bază în stabilirea comportării în exploatare a prizelor de pământ, pentru că rezistența acestor prize sunt destul de variabile, fiind condiționate de starea straturilor solului.

Astfel, acest parametru sintetic, rezistivitatea solului ρ,  este considerat prin definiție rezistența unității de volum [cm³] sau [m³] din solul aflat la momentul trecerii curentului electric între două fețe paralele ale acestuia și se exprimă în Ωcm, respectiv în Ωm.

Comparativ cu rezistivitatea metalelor din care sunt realizați electrozii folosiți în cadrul prizelor de pământ, rezistivitatea solului este, de regulă, de ordinul 10⁹ ÷10¹² ori mai mare, motiv pentru care rezistența electrică a electrozilor este considerată a avea valori ce pot fi neglijate în cazul determinării rezistenței electrice a prizei de pământ.  Pe lângă rezistivitatea solului ρ, pentru a stabili rezistivitatea electrică a prizei de pământ, sunt esențiale dimensiunile, dar și modul de dispunere a electrozilor, respectiv secțiunile destinate pentru disiparea curentului în sol.